Monolog..?!

-Bau!
-Pfiu, m-ai speriat! Cine ești?
-Cum cine sunt?! Eu sunt tu. Dar tu poți să îmi spui eu.
-Hmm, îmi pare cunoscut numele, te știu de pe undeva?
-Nu cred, deși ar trebui . Lumea nu prea îl știe pe eu , de obicei îl știu mai mult pe tu sau cel puțin se fac că îl știu pe tu, ori, în cele mai multe cazuri vorbesc în necunoștință de cauză despre tu . Oare lumea nu înțelege că dacă eu nu se știe pe el prea bine, cum ar putea lumea să înțeleagă pe tu ?
-Hey tu…
-Ți-am mai spus, poți să îmi spui eu , ce nu înțelegi ?
-Ok, scuze, hey eu …
-Da,da probabil ai vreo idee tâmpită de împărtășit, mai bine nu. Acum ia și ascultă-mă!
-…
-Mă scuzi, nu vroiam să reacționez așa. M-am enervat cu lumea asta . De ce nu poate fi doar eu și tu ? De ce trebuie să fie și lumea ?
-… dar ce ai tu cu lumea? Ești eu, ei ce pot face?
-Pot face să nu fiu eu, pot face să nu fii tu dar niciodată nu pot face să nu fie ei ! De ce nu poate lumea face să nu fie lumea?
-Eu încă nu am ajuns să înțeleg ce zici dar sigur nu ai dreptate, de obicei doar eu am dreptate…
-Deja ai început să suni a lumea . Știi, nu tot timpul eu are dreptate, câteodată și tu are dreptate. Lumea nu ar fi așa de rea dacă eu și tu ar înțelege că uneori doar unul din ei are dreptate. Dacă lumea ar privi atât din punctul de vedere al lui eu cât și din punctul de vedere al lui tu ar înțelege lucrurile mult mai bine, câte nu ar fi evitate. Lumea ar fi cu siguranță mult mai bună dacă eu s-ar gândi puțin și la tu.
-Dar nu vreau să sun a lumea …
- Ei , asta îți spui ție, dar vei realiza că de cele mai multe ori vei fi influențat de lumea și vei suna a ea sau vei asculta de ea, sau te vei simți intimidat de ea, ori vei intimida cu ajutorul ei. Depinde, de obicei, spre sfârșit eu realizează că în viață puține lucruri contează, iar lumea este printre ultimele lucruri care trebuie să conteze în viață. Cred că în viață ar trebui să fie vorba despre doi eu care ajung să se cunoască mai bine decât ei înșiși (de fapt, ar fi vorba despre un eu și un tu, dar după ce magia intervine, eu sigur devine tu și tu devine eu ) . Ei, dar totuși nu poate să fie doare doi eu, sigur vor mai fi și ceva tu, e firesc și nici nu se poate fără acei tu, dar acei tu nu pot fi decât cel mai bun lucru pentru eu . Și când spun tu mă refer la prietenii lui eu, adevărații prieteni ai lui eu. Ei nu au nicio legătură cu lumea, ei doar derivă din eu și doresc ce-i mai bine pentru eu , de fapt, relația eu - prietenii lui eu va fi mereu o relație reciprocă. Toți acești eu, tu-prietenii lui eu reprezintă oamenii. Restul e lumea. Și oamenii ar trebui să știe că cel mai bine e să lași lumea în lumea ei și totul va fi perfect.

-Spuneai mai-nainte că ar trebui să-mi fie cunoscut numele tău, de ce?
-De ce? Of, of. Nu ți-a spus nimeni că este foarte important să te cunoști pe tine însuți , dar și că este cel mai greu? Cred că cunoști mai bine pe ceilalți din jurul tău decât te cunoști pe tine. Ei bine, uite că am noutăți. Eu sunt tu, sau tu ești eu? În fine, am amețit, eu și tu suntem aceeași persoană, sunt eul tău, sunt..of cred că ai priceput ideea, nu?
-Da, cred că da. Dar dacă suntem aceeași persoană, atunci cine a purtat dialogul acesta?
-Parcă nu aș fi eu!!! Nu a fost niciun dialog, a fost un monolg. Fără auditoriu. Sau poate…